Antidepresivele sunt folosite în general de persoanele care au tulburări de dispoziție. Acești inhibatori ai recaptării serotoninei (ISRS) ajută la tratarea anxietății și depresiei. Dar o nouă cercetare a descoperit un efect surpriză al acestor pastile, potrivit Science Alert.
Psihologul Vibeke Dam și colegii de la Universitatea din Copenhaga au analizat mai atent impactul medicamentului asupra a 90 de pacienți cu depresie moderată până la severă. Ei au folosit scanări ale creierului și evaluări cognitive și de dispoziție înainte și după administrarea ISRS timp de opt săptămâni.
După ce au fost evaluați, participanților li s-a prescris o doză zilnică de escitalopram ISRS. După un tratament de 8 săptămâni, pentru 40 de pacienți au fost repetate scanările. Evaluări cognitive și de dispoziție au fost făcute și la sfârșitul celei de-a 12-a săptămâni.
Antidepresivele au un efect surpriză asupra creierului
După perioada de tratament, receptorii celulari de care se leagă ISRS s-au redus cu 10%, comparativ cu câți au fost detectați înainte de a fi administrat medicamentul. Pacienții au prezentat, de asemenea, îmbunătățiri în testele cognitive de memorie. Au fost înregistrate progrese în special în capacitatea participanților de a-și aminti cuvinte.
Dar acei pacienți au experimentat cea mai mică modificare a receptorului de serotonină cunoscut sub numele de 5HT4, a căror memorie verbală s-a îmbunătățit cel mai mult. În mod curios, modificările în legarea receptorilor nu s-au corelat cu îmbunătățirea dispoziției.
Cercetătorii sugerează că tratamentul cu ISRS poate contracara nivelurile reduse de receptori prin creșterea serotoninei în sinapse. Asta determină ca receptorii de serotonină rămași (inclusiv 5-HT4) să devină mai eficienți.
„Munca noastră leagă îmbunătățirea funcției cognitive de receptorul specific 5HT4”, explică Dam.
„Stimularea directă a receptorului serotoninei 4 poate fi o țintă procognitivă importantă de luat în considerare în optimizarea rezultatelor tratamentului antidepresiv”, a mai zis el.
Cercetătorii au arătat anterior că pacienții fără medicație cu tulburare depresivă majoră, precum și pacienții sănătoși cu antecedente familiale de afecțiune au mai puțini receptori decât populațiile sănătoase. Acest lucru ar putea explica de ce persoanele cu depresie au adesea dificultăți cu amintirile lor.