Un nou studiu realizat pe creierul alergătorilor de maraton a descoperit o formă complet nouă de neruoplasticitate. În timpul episoadelor prelungite de efort fizic intens, creierul, care e privat de energie, poate începe să „consume” propriul țesut adipos, scrie Science Alert.
Când nivelul de glucoză din creier scade periculos de mult, unii neuroni pot începe să consume mielină. Aceasta este un înveliș gras care protejează fibrele nervoase din creier. Mielina are rol în facilitarea transmiterii eficiente a mesajelor între neuroni.
Deși anterior se credea că ea este doar un izolator static, studiile recente sugerează că neuronii pot reutiliza aceste învelișuri grase și își pot modifica grosimea pentru a se adapta la schimbările de mediu. Acum, se pare că unele celule cerebrale pot chiar recicla mielina pentru a o folosi ca sursă de energie. Acest lucru se întâmplă însă doar în situații extreme.
Creierul se „mănâncă“ singur în timpul exercițiilor fizice intense. Cum a decurs studiul?
Cercetătorii au realizat scanări RMN pe 10 alergători, 8 bărbați și 2 femei. Acestea au fost făcute înainte și după o cursă de 42 de kilometri. Neurologii spanioli au observat modificări distincte în markerii mielinei din substanța albă a creierului – regiunea unde acest înveliș gras este cel mai concentrat.
La 24-48 de ore după maraton, alergătorii prezentau semne ale unei pierderi semnificative de mielină în zone ale creierului asociate cu funcțiile motorii, coordonarea, integrarea senzorială și emoțională. Markerii mielinei au început să se refacă abia la două săptămâni după eveniment. Aceștia au fost complet refăcuți abia la două luni după cursă.
Echipa condusă de Pedro Ramos-Cabrer și Alberto Cabrera-Zubizarreta afirmă că descoperirile lor „ar putea deschide o nouă perspectivă asupra mielinei ca rezervă energetică, gata de utilizare atunci când nutrienții obișnuiți ai creierului sunt în cantități insuficiente”.
Cercetătorii cred că mielina acționează ca un fel de „plasă de siguranță metabolică”. Ea permite unui creier temporar „înfometat” să extragă energie din anumite regiuni. În același timp, lasă intactă cea mai mare parte a substanței sale albe. Ipoteza enunțată de specialiști a fost descrisă drept plasticitate metabolică a mielinei.
Studiul se aliniază altor cercetări anterioare
Mielina este esențială pentru funcționarea sistemului nervos, iar pierderile extinse sunt asociate cu diverse boli neurologice, inclusiv scleroza multiplă. Prin extragerea mielinei doar din anumite zone, metabolismul creierului ar putea provoca daune temporare propriului țesut pentru a proteja organul în ansamblu.
Această idee se aliniază cu alte studii cognitive anterioare. Acestea au constatat că alergătorii de maraton au timpi de reacție semnificativ mai lenți și obțin rezultate mai slabe la testele de memorie imediat după o cursă. Funcția creierului se îmbunătățește rapid în timpul recuperării.