Anxietatea s-a individualizat în ultimii ani ca o tulburare mintală cu impact de disconfort fizic și psihic pentru milioane de oameni. În timp ce terapia clasică, medicația și alimentația au rămas principalele căi de abordare în tratarea acesteia, cercetătorii au încercat să caute și noi soluții pentru a-i reduce impacul. O astfel de soluție au găsit oamenii de știință de la Institutul Național de Tulburări Neurologice și AVC, potrivit BigThink.
Pentru moment, ei au realizat studiul pe răzătoare. Cercetătorii au manipulat o cale de semnalizare din creierul șoarecilor tineri și streesați și au reușit să oprească comportamentele anxioase.
În general, oamenii care au anxietate experimentează fobii severe, tulburări de panică, frică socială și tulburare de stres post-traumatic. Având în vedere că unele medicamente provoacă reacții adverse ori dependență, cercetătorii au încercat să exploreze o modalitate mai bună și mai precisă de a o trata.
Anxietatea șoarecilor, eliminată cu ajutorul unui medicament
În cazul șoarecilor, anxietatea s-a manifestat printr-o reticență mai mare și prin evitarea interacțiunilor sociale. De asemenea, rozătoarele s-au angajat în comportamente mai repetitive și au fost mai puțin dispuse să exploreze noi domenii. Cercetătorii au comparat creierul șoarecilor cu anxietate cu cel al șoarecilor sănătoși. Așa au descoperit că nivelurile a două proteine neurotransimțătoare, Neuroligin2 și GABA au fost semnificativ mai scăzute la rozătoarele anxioase. Având în vedere că GABA este deja studiată, oamenii de știință s-au concentrat pe Neuroligin2.
Mai departe, ei au observat că stersul cronic îmbunătățește activitatea proteinei Src Kinaza. La rândul ei, aceasta declanșează o reacție în lanț care în final scade circulația Neuroligin2. În final, oamenii de știință au injectat șoarecilor cu anxietate un medicament care inhibă Src Kinaza, numit PP2, o dată pe zi. După numai 7 zile, efectele au fost uimitoare. Neuroligin 2 a crescut și comportamentele anxioase ale rozătoarelor au dispărut ca prin minune. Mai mult, nici nu au fost observat efecte adverse vizibile în urma injectării PP2.
„Ne-ar plăcea să extindem acest studiu mai departe la stadiul preclinic și clinic”, a spus Wei Lu, autorul principal, pentru Big Think.
„Dacă avem ocazia de a colabora cu experții relevanți din industrie, aceasta va fi cu siguranță o direcție de urmat. În principiu, PP2 poate fi adoptat sub formă de pastile; cu toate acestea, standardizarea metabolică și a dozelor ar fi următorul pas logic”, a adăugat el.