A avea capacitatea să ne adaptăm rapid ne poate menține în viață atunci când circumstanțele se schimbă. La extremă însă, convingerile delirante în intențiile rele ale altora pot să ne izoleze din punct de vedere social. Oamenii pot pierde capacitatea de a menține relații și de a-și păstra locurile de muncă, potrivit Science Alert.
Cercetătorii au încercat să înțeleagă de ce unele creiere sunt mai prdispuse acestor comportamente mai degrabă decât altele. O echipă condusă de psihiatrii Praveen Suthaharan și Summer Thompson de la Universitatea Yale a analizat rezultatele unui test simplu pe un grup de macaci masculi și voluntari umani.
Denumit sarcină de învățare cu inversare probabilistică (PRL), testul s-a învârtit în jurul selecției unui simbol pentru o recompensă. În cazul maimuțelor, hrană, iar în cazul oamenilor, puncte.
Diferitele simboluri au oferit șanse diferite de succes. Subiectului i s-a oferit posibilitatea să învețe care simbol era cel mai probabil să îi aducă o recompensă.
Când subiecții au crezut că au înțeles mecanismul, după jumătate din testele, rezultatele au fost inversate. Simbolul cel mai norocos a dat mai rar recompense, iar cel mai ghinionist a devenit alegerea optimă.
6 dintre cei 20 de macaci au suferit anterior o procedură neurologică în studii separate care le-a afectat fie nucleii talamici dorsali – o regiune despre care se crede că joacă un rol în planificare, gândire abstractă și organizare – fie o zonă din cortexul lor prefrontal implicată în luarea deciziilor.
Voluntarii umani, însă, au fost obligați să completeze un chestionar pentru a li se evalua nivelul de paranoia. Apoi au primit un al doilea sondaj pentru a determina potențialele semne de depresie.
Unde în creier apare paranoia
Analizând comportamentele maimuțelor și oamenilor înainte și după schimbare și comparând rezultatele cu cele ale sondajelor, echipa a reușit să judece care dintre zonele creierului pot afecta capacitatea maimuței de a lua parte cu suspiciune la test.
Datele au indicat atât talamusul mediodorsal magnocelular (MDmc) din nucleul talamic dorsal, cât și locațiile din cortexul orbitofrontal (cunoscute sub numele de zonele Walker 11, 13 și 14). Comportamentele maimuței au fost afectate după schimbarea testului în moduri subtil diferite.
Acest lucru a fost similar cu comportamentul observat la oameni cu răspunsuri la sondaj care au indicat niveluri mai ridicate de paranoia.
În timp ce iluziile și actele de paranoia sunt, fără îndoială, comportamente complicate care implică diverse gândiri și diferite zone ale creierului, trasarea unei linii între o anumită zonă și luarea deciziilor volatile ar putea informa studiile viitoare în pregătirea de noi terapii sau ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine cum unele acțiuni cresc riscul de psihoză.