O psihiatră din Seattle încearcă să inducă empatie în narcisiști cu ajutorul MDMA. Dr. Alexa Albert a lansat primul studiu clinic care folosește celebrul drog de club pentru a trata tulburările de personalitate, scrie boingboing.
După cum a relatat newsletterul The Microdose, ea pariază pe faptul că proprietățile empatice induse de MDMA i-ar putea ajuta pe acești indivizi obsedați de sine să înceapă, în sfârșit, să le pese de alți oameni.
Studiul va trata 12 participanți cu o combinație de terapie și MDMA farmaceutic. Acesta implică trei sesiuni de pregătire, trei sesiuni cu doză de MDMA și trei sesiuni de integrare. Va fi folosit un model terapeutic inspirat din psihanaliză. Progresul participanților este măsurat prin chestionare validate clinic. Evaluările vor veni atât de la pacient, cât și de la apropiați și terapeuți personali.
Ipoteza principală este că MDMA poate reduce barierele psihice care împiedică persoanele cu narcisism patologic să simtă empatie și să proceseze emoțiile dificile. Aceste persoane au adesea o empatie cognitivă, dar nu simt emoțional durerea altora. MDMA poate reduce teama de emoții negative și facilita o introspecție profundă. Acesta poate pontența de asemenea compasiunea față de sine — esențială pentru vindecare.
Obținerea de MDMA pur a fost un coșmar birocratic pentru Alexa Albert. Cu toate acestea, dacă va funcționa, am putea avea în sfârșit un leac pentru narcisiști.
Ce este MDMA?
MDMA este un compus psihoactiv sintetic cunoscut mai ales sub denumirea de ecstasy. A fost sintetizat inițial în 1912 de compania farmaceutică Merck, dar a devenit popular abia în anii ’70 și ’80.
MDMA a fost folosit atât în cercetări psihoterapeutice, cât și ca drog recreațional. Acesta acționează prin creșterea semnificativă a nivelurilor de serotonină, dopamină și noradrenalină din creier. Procesul duce la o stare intensă de euforie, empatie și conexiune emoțională cu ceilalți.
Aceste efecte l-au făcut interesant pentru psihologi și psihiatri în tratarea tulburărilor precum PTSD (tulburarea de stres post-traumatic) și, mai nou, a narcisismului.
Deși MDMA este clasificat în multe țări drept substanță ilegală, în ultimii ani a existat un interes tot mai mare din partea comunității științifice pentru potențialul său terapeutic. Studiile clinice, în special cele susținute de organizații precum MAPS (Multidisciplinary Association for Psychedelic Studies), arată că, atunci când este administrat în condiții controlate și combinate cu terapie, MDMA poate reduce semnificativ simptomele anumitor afecțiuni psihice.
Totuși, utilizarea recreațională, necontrolată, poate avea efecte adverse. Acestea includ deshidratare, hipertermie și depresie post-consum, motiv pentru care cercetările continuă pentru a stabili doze sigure și metode eficiente de administrare în scopuri medicale.