În noile manuale de Educație Socială, editate de Editura Didactică și Pedagogică. pe care elevii le-au primit în acest an, sunt prezentate exemple de tineri care își desconsideră părinții și fug de acasă atunci când aceștia nu sunt de acord cu ceea ce ei își doresc. Deși disputele în familie sunt normale, mai ales în adolescență, exemplele prezentate în aceste suporturi prezintă situații polarizate, pe care cei mici le pot lua drept model în propria familie.
Aceste lucruri se regăsesc în manualul de clasa a V-a de Educație Socială.
Având în vedere că un creier uman se dezvoltă complet la 25-30 de ani, pentru un tânăr care abia a luat buletinul, situațiile expuse în manuale pot reprezenta exemple de urmat.
Potrivit r3media, aceste scenarii au fost prezentate în Exemple de scenarii posibile pentru o piesă de teatru. De pildă, tatăl care îi spune fiicei sale că trebuie să aibă grijă de casă și de copii este prezentat ca opresor și ca o amenințare pentru întreaga familie. Finalul scenariului se încheie cu fuga de acasă a fiicei … opresate.
Cel de-al doilea scenariu o prezintă ca opresoare pe mama unui copil care vrea să-și vadă fiul medic. Copilul e prezentat în spirit revoluționar, tipând la mama sa. La finalul scenariului, copilul vrea să plece, de asemenea, de acasă.
Mai jos poți vedea fotografia din manualul de Educație socială cu cele două scenarii.
Te-ar putea interesa și: Începe școala! Ce ar trebui să audă un copil de la părinții săi, pentru a nu simți anxietate, respingere și izolare și pentru a fi încrezător în sine
Noile manuale de Educație Socială, o amenințare la adresa sănătății psihice a elevilor? Ce este de făcut?
Bineînțeles că în fiecare familie pot exista disensiuni, iar copiii trebuie lăsați să-și urmeze visurile. Riscul reprezentat de aceste manuale e însă legat de creionarea doar în alb și negru a fiecărei situații. Cu alte cuvinte, în scenariile prezentate mai sus nu există o cale sănătoasă de dialog. În loc să fie încurajată structura sănătoasă a familiei, scenariile prezintă destrămarea acesteia, prin fuga de acasă a copilului opresat.
Relația copil – părinte este fundamentală pentru dezvoltarea psiho-emoțională a copilului. De ce manualele de Educație Socială nu încurajează, prin scenarii similare, comunicarea eficientă cu părinții? De ce nu este încurajată găsirea de soluții creative pentru a reconcilia diferențele apărute între părinți și copii? Cu siguranță că ar fi mult mai sănătos ca educația să promoveze dezvoltarea unei personalități autonome și critice, dar fără a sacrifica valorile familiale și sociale.
