Probabil că și tu ai văzut pe Internet în ultimele zile un videoclip în care zeci de furnici încearcă să mute un obiect printre niște obstacole. Acele imagini au fost surprinse în cadrul unui experiment realizat de Institutul de Știință Weizmann, potrivit IFL Science.
Cercetătorii au vrut să afle dacă, în anumite circumstanțe, furnicile pot fi mai bune decât oamenii în sarcini colective de rezolvare a problemelor. Ei au vrut să analizeze mai îndeaproape „cogniția colectivă” a acestor insecte. De asemenea, au comparat modul de lucru al furnicilor cu modul de lucru uman.
„Ansamblurile biologice folosesc inteligența colectivă pentru a face față provocărilor împreună. Coordonarea suboptimă poate submina eficacitatea cogniției de grup”, au precizat cercetătorii.
Atât oamenii, cât și furnicile au primit aceeași sarcină. Specia de furnici Paratrechina longicornis s-a confruntat cu specia umană în așa-numita sarcină „puzzleul pianelor”. Proba presupune ca un obiect de formă neobișnuită să fie mutat printr-un mediu complex. Celor două echipe li s-a dat un obiect în forma literei T care trebuia mutat printr-un labirint. Furnicile au fost pcălite să creadă că mută o bucată de hrană către mușuroiul lor. Oamenii în schimb au luat testul ca o provocare.
De ce sunt furnicile mai inteligente decât oamenii? Cum s-au comportat cele două grupuri?
Furnicile au fost împărțite în grupuri de la 7 până la 80 de indivizi. De cealaltă parte, oamenii au fost și ei împărțiți în grupuri mici (6-9 persoane) până la grupuri mari de 26 de persoane. Pentru a fi egalitate de șanse, oamenii nu au fost lăsați să vorbească între ei și să gesticuleze, inclusiv cu fața.
Când oamenii și furnicile au concurat individual, oamenii s-au dovedit a fi mai dârzi. Totuși, când a fost vorba de grupuri mai mari, rezultatele au fost favorabile insectelor. Pe măsură ce dimensiunea grupului devenea mai mare, furnicile aveau rezultate tot mai bune. Cercetătorii au precizat că insectele s-au comportat ca și cum ar avea o memorie colectivă „emergentă”.
„Memoria colectivă este o trăsătură emergentă mai degrabă decât o trăsătură individuală. Memoria emergentă permite grupurilor de furnici să efectueze o scanare aproape deterministă și persistentă a peretelui, ceea ce le poate conduce pe cele mai scurte căi în spațiul de căutare”, au scris cercetătorii.
Cum s-au comportat oamenii în duelul cu furnicile?
De cealaltă parte, diferențele interpersonale dintre oamenii care îndeplineau sarcina au însemnat că grupurile umane nu au beneficiat de nicio memorie colectivă emergentă. Ei au avut tendința de a opta pentru soluții „lacome”. Astfel au tras T-ul respectiv spre obiectiv, indiferent dacă decizia a afectat întregul proces pe termen lung. Performanța oamenilor a fost mai slabă decât atunci când gândeau individual cum ar trebui să procedeze.
„O colonie de furnici este de fapt o familie”, a spus profesorul Ofer Feinerman într-un comunicat.
„Toate furnicile din mușuroi sunt surori și au interese comune. Este o societate strâns unită, în care cooperarea depășește cu mult concurența. De aceea, o colonie de furnici este uneori denumită un super-organism, un fel de corp viu compus din mai multe „celule” care cooperează între ele. Descoperirile noastre validează această viziune. Am arătat că furnicile care acționează ca un grup sunt mai inteligente, că pentru ele întregul este mai mare decât suma părților sale”, a adăugat el.
„În contrast, formarea de grupuri nu a extins abilitățile cognitive ale oamenilor. Celebra „înțelepciune a mulțimii”, care a devenit atât de populară în epoca rețelelor sociale, nu a ieșit în prim-plan în experimentele noastre.”, a conchis Feinerman.
Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).