Tot mai mulți cetățeni din Occident au început în ultimii ani să voteze partide naționaliste sau populiste. Un nou studiu publicat în American Behaviorel Scientist a încercat să aducă mai multă lumină asupra motivelor din spatele acestei tendințe, potrivit PsyPost.
Populismul, în special forma sa de dreapta, a câștigat teren semnificativ în ultimele decenii. Populismul este adesea însoțit de o retorică naționalistă. Aceasta susține că interesele „autohtonilor” ar trebui să primeze în fața celor ale minorităților sau imigranților. Viziunea promite recunoaștere, respect și restabilirea statutului pentru cei care se simt ignorați de către establishmentul politic.
Studii anterioare au asociat sprijinul pentru populismul de dreapta cu dificultăți economice sau schimbări culturale. Însă cercetătorii Julia Elad-Strenger și Thomas Kessler sugerează că aceste motive sunt expresii de suprafață ale unui factor psihologic profund. E vorba mai precis de sentimentul de nerecunoaștere. Practic, sprijinul pentru dreapta populistă poate să apară din senzația că valoarea unei persoane ca membru cu drepturi depline al națiunii este negată. Cercetătorii și-au propus să exploreze modul în care această lipsă percepută de respect din partea elitelor îi determină pe oameni să adopte convingeri divizive pentru a-și reafirma valoarea.
Te-ar putea interesa și: Profesorul Mircea Miclea explică de ce votează românii, dar nu numai, partide și candidați suveraniști: E falimentar să dai vina pe factorul exterior și să nu vedem problemele
Amenințare la adresa identității sociale
Specialiștii au realizat trei studii în Germania. Țara este cunoscută pentru avântul pe care Alternativa pentru Germania l-a câștigat în ultimii ani. Cercetările au combinat sondaje și metode experimentale pentru a testa un model propus: atunci când oamenii se simt nerecunoscuți de elite ca cetățeni naționali, ei experimentează o amenințare la adresa identității sociale. Pentru a face față acestei amenințări, exprimă dispreț față de elite și adoptă atitudini negative față de minoritățile naționale.
În primul studiu, un eșantion reprezentativ la nivel național de 382 de adulți germani a răspuns la o serie de întrebări menite să măsoare percepția recunoașterii din partea elitelor și a altor cetățeni, amenințarea la adresa identității sociale, disprețul față de elite și respingerea minorităților precum imigranții, musulmanii, evreii și persoanele de culoare. Rezultatele au arătat că persoanele care s-au simțit nerecunoscute de elite au raportat un sentiment mai accentuat de amenințare la adresa identității naționale. În consecință, au exprimat mai mult dispreț față de elite și o respingere mai puternică a minorităților.
Tiparul s-a menținut chiar și după ce s-au luat în considerare factori precum ideologia politică, educația, venitul și orientarea naționalistă. Interesant este că sentimentul de nerecunoaștere din partea semenilor — și nu a elitelor — nu a avut același efect.
Dispreț față de elite când s-au simțit marginalizați
Al doilea studiu a testat dacă sentimentul de nerecunoaștere poate fi indus experimental și dacă provoacă reacțiile anticipate. Un nou eșantion de 155 de adulți germani a citit un fragment fictiv de știre care descria politicienii fie ca recunoscând, fie ca ignorând „germanii obișnuiți.” Cei expuși condiției de nerecunoaștere s-au simțit mai amenințați în identitatea lor națională. Ca reacție, au exprimat mai mult dispreț față de elite și o respingere mai accentuată a minorităților. Din nou, aceste efecte au persistat chiar și după ce s-au controlat variabilele de fundal.
În al treilea studiu, cercetătorii au manipulat direct sentimentul de marginalizare al participanților. Folosind un test și un feedback fals, unora dintre participanți li s-a spus că sunt „puternic marginalizați” ca germani obișnuiți. Altora în schimb, li s-a zis că sunt „puțin marginalizați.”
Cei din grupul cu marginalizare ridicată au exprimat semnificativ mai mult dispreț față de elite și atitudini mai negative față de minorități. Deși manipularea nu a fost complet aleatorie — participanții trebuiau să răspundă într-un anumit fel pentru a primi feedback-ul respectiv — rezultatele au oferit sprijin suplimentar pentru mecanismul psihologic propus.
De ce tot mai mulți oameni votează partide naționaliste?
<p><p>
Împreună, cele trei studii oferă o explicație coerentă despre cum și de ce sentimentul de a fi „lăsat în urmă” îi determină pe unii indivizi să adopte conv
ingeri de
dreapta. Mai degrabă decât dificultățile economice în sine, este vorba de excluderea simbolică. Cu alte cuvinte, convingerea că elitele nu respectă sau nu valorizează „cetățenii naționali obișnuiți” — care alimentează aceste atitudini. Această nerecunoaștere este percepută ca o insultă la nivel de grup, nu ca o ofensă personală. Ea subminează sentimentul de apartenență națională și declanșează reacții defensive. Respectivele reacții sunt menite să restabilească acest sentiment de incluziune și statut.
Un mod prin care oamenii își reafirmă valoarea, sugerează studiul, este prin dispreț. Disprețul nu înseamnă doar antipatie. El implică faptul că ținta este inferioară și nedemnă de respect. Atunci când oamenii se simt invizibili în ochii elitelor, pot reacționa etichetând aceste elite ca fiind corupte moral sau nedemne de pozițiile pe care le ocupă. O altă reacție este aceea de a privi de sus minoritățile. Asta ce servește la întărirea statutului relativ al propriei persoane în societate. Aceste comportamente ajută la reafirmarea unei identități sociale amenințate, prin comparație favorabilă cu grupuri externe.
Deși cercetătorii s-au concentrat pe Germania, ei cred că procesul psihologic identificat este probabil relevant și în alte democrații în care dreapta este în creștere. Descoperirile lor oferă o explicație pentru care eforturile de a combate populismul doar prin compensații materiale ar putea fi insuficiente. Dacă problema de fond este lipsa recunoașterii simbolice, atunci oamenii pot continua să se simtă excluși chiar și atunci când nevoile lor materiale sunt satisfăcute.