Dragostea este un fenomen complex, fascinant și adânc înrădăcinat în creierul nostru. El este influențat de o multitudine de factori biologici, psihologici și sociali. Totuși, uneori facem alegeri nepotrivite și ne întrebăm „de ce ne îndrăgostim de persoana greșită?“. Neuroștiința ne permite să analizăm motivațiile inconștiente și dinamica creierului care ne determină să facem alegeri aparent iraționale și autodistructive, potrivit Piscoadvisor.
Când ne îndrăgostim au loc mai multe procese neurologice, iar principalii actori implicați sunt:
- sistemul de recompensă: Când ne îndrăgostim, sistemul de recompensă al creierului, situat în principal în nucleul accumbens, este activat. El eliberează dopamină, neurotransmițătorul plăcerii. Această activare creează un sentiment de euforie și dorință intensă față de obiectul iubirii noastre.
- oxitocina și vasoprecina: Acești hormoni, adesea numiți „hormonii iubirii”, sunt asociați cu legăturile emoționale și fidelitatea. Oxitocina, în special, joacă un rol crucial în crearea unui sentiment de intimitate și încredere.
- amigdala și cotexul prefrontal: amigdala este responsabilă de evaluarea emoțională, în timp ce cortexul prefrontal este implicat în luarea deciziilor și în reglarea emoțiilor. În timpul fazei inițiale a îndrăgostirii, activitatea în cortexul prefrontal scade, făcându-ne mai puțin critici și mai predispuși să ne idealizăm partenerul.
De ce ne îndrăgostim de „persoana greșită”?
Deși poate să pară bizar, dragostea mincinoasă este destul de comună în relațiile de cuplu. Adesea, mulți nu suntem conștienți e faptul că implicați într-o relație care nu poate decât să ne facă să suferim. De asemenea, nu dorim să schimbă situația din cauza fricii sau a dependenței.
- Rănile trecutului și tiparele relaționale. Experiențele din copilărie și relațiile cu îngrijitorii noștri joacă un rol fundamental în modelarea tiparelor noastre relaționale. Conform teoriei atașamentului, primele legături pe care le formăm cu figurile noastre de referință creează un fel de „amprentă”. Aceasta ne influențează relațiile pe tot parcursul vieții. Tiparele pot fi un atașament sigur, anxios, evitant sau dezorganizat și au un impact direct asupra alegerilor noastre romantice.
- Iluzia recompensei. Sistemul de recompense al creierului ne poate juca feste. În unele cazuri, atracția față de persoana greșită este alimentată de percepția că obținerea dragostei lor este o provocare. Dopamina eliberată în aceste situații creează un sentiment de plăcere și motivație. AStfel se întărește dorința de a continua relația, chiar dacă aceasta este toxică. În plus, când ceva este dificil de obținut, creierul nostru tinde să-l evalueze ca fiind mai valoros. Acest principiu se aplică și relațiilor, determinându-ne să dorim oameni indisponibili din punct de vedere emoțional sau care ne tratează cu ambivalență.
- Influența hormonilor și a neurotransmițătorilor. Hormonii și neurotransmițătorii implicați în dragoste pot avea efecte imprevizibile și profunde.
- Rolul idealizării. Idealizarea este un proces psihologic prin care atribuim partenerului nostru calități și caracteristici pe care adesea nu le posedă efectiv. În același timp, îi ignorăm și îi minimizăm defectele. Acest fenomen are rădăcini adânci în funcționarea neurologică și în dinamica noastră psihologică.
Sfaturi utile pentru relații sănătoase
O relație, de orice natură, nu ar trebui să te supere sau să te facă să te simți rău. Un prieten, un membru al familiei sau un partener ar trebui să fie motivat de intenția de a te face să te simți bine. În mod ideal, chiar și într-o relație de muncă ar trebui să existe respect reciproc.
Discuțiile și fricțiunile pot apărea, e normal. Totuși, certurile care încep cu „Ai mereu…” sau „Nu ai avut niciodată…” sunt generalizări care vizează acuzarea și declanșarea sentimentelor de vinovăție, care cu siguranță nu ajută la a găsi un punct comun. Analizează cum te face să te simți o relație, încearcă să fii vigilent în privința relației pentru a cataliza o schimbare de direcție sau înțelege dacă a sosit momentul să te distanțezi. A pleca nu înseamnă a te despărți pentru totdeauna sau a-i declara război celeilalte persoane, ci înseamnă pur și simplu să-ți iei ceva timp pentru tine și să păstrezi o distanță de siguranță.