Potrivit teoriei atașamentului, tiparele noastre relaționale sunt influențate semnificativ de interacțiunile formative pe care le-am avut cu îngrijitorii noștri timpurii. Aceste experiențe de început pun, inconștient, bazele modului în care ne raportăm la intimitate. Ele duc la stiluri de atașament evitant, anxios, securizant sau temător. Stilul de atașament evitant este cu precădere caracterizat prin hiper-independență, evitarea conflictelor și distanțare emoțională, potrivit unui text publicat de Julie Nguyen în verywellmind.
Persoanele cu stil de atașament evitant au adesea relații nesigure care permit menținerea distanței emoționale. Apropierea necesară aprofundării relației poate părea sufocantă pentru evitanți. Aceștia riscă să se simtă copleșiți și se pot închide în ei. Cu toate acestea, schimbarea este posibilă.
Stilul de atașament evitant. Cum sunt acești oameni?
Dar de unde a plecat acest stil de atașament evitant? În copilărie, dacă îngrijitorii au fost constant indisponibili emoțional sau nu au răspuns nevoilor copilului, acesta a început să simtă că nu este sigur să apeleze la ei pentru conexiune fizică sau emoțională. Acest lucru a dus la o încredere scăzută și o tendință crescută de evitare a celorlalți. O persoană cu un stil de atașament evitant a învățat astfel să se descurce singură și să își suprime comportamentele de căutare a apropierii. La vârsta adultă avem de-a face cu o persoană detașată și autosuficientă. Pentru un evitant nu este absolut nicio problemă să fie singur.
Bineînțeles, el poate tânji după iubire, dar se teme să lase pe cineva să se apropie prea mult. Cei mai mulți evitanți aleg să-i îndepărteze pe ceilalți înainte ca aceștia să-i părăsească. Mai mult decât atât, este posibil ca evitanții să poarte în ei convingerea profundă și eronată că sunt „defecți” sau „stricați”, pentru că poate nu au avut suficiente experiențe în copilărie care să le confirme constant faptul că sunt demni de iubire.
O persoană evitantă are foarte bine dezvoltat un simț puternic al sineului. Ea se disociază de relații ca o metodă de a gestiona frica de intimitate și de a evita în mod preventiv respingerea. Vestea bună este că evitarea nu este o parte fundamentală din individ. Ea poate fi deconstruită și refăcută pentru a susține relații sănătoase și fericite.
Dacă ești o persoană evitantă, specialiștii recomandă să începi să exersezi construirea încrederii oferindu-le celorlalți ocazia să fie acolo pentru tine și să lucrezi la vulnerabilitate deschizându-te față de ei. În timp, poți deveni mai confortabil în a-ți exprima și a-ți împărtăși nevoile, fără să te simți copleșit sau dezechilibrat. Pas cu pas, poți învăța cum să te eliberezi de comportamentele evitante dezvoltate în copilărie.
Care sunt tacticile de distanțare ale unei persoane cu stil de atașament evitant?
- Te concentrezi pe defecte și diferențe minore ca scuză pentru a nu te apropia prea mult de partener și pentru a sabota conexiunea care începe să se formeze. Pui accent excesiv pe lucruri triviale, care pot fi rezolvate. Nu apreciezi suficient aspectele comune valoroase sau părțile pozitive ale relației.
- Îți suprimi nevoile și nu le comunici, pentru că nu vrei să depinzi de partener sau nu ai încredere că îți va împlini aceste nevoi. Drept urmare, este posibil să ai limite extrem de rigide, care îți împiedică deschiderea emoțională.
- Ai senzația că ai „controlul” în relații, deoarece nu te lași copleșit de emoții intense și ignori conflictele. Pentru că nu ești afectat la suprafață, simți că deții puterea și că vei fi bine indiferent ce se întâmplă.
- Îți compari partenerul cu standarde nerealiste, bazate pe o idee idealizată despre ce înseamnă dragostea. Atunci când nu se ridică la aceste standarde sau face o greșeală, începi să te îndoiești de viitorul relației și îți imaginezi cum ar fi cu altcineva.
- Te retragi atunci când relația avansează, pentru că în acele momente apar conflictele și emoțiile profunde. Pentru că nu vrei să fii vulnerabil, judeci vulnerabilitatea partenerului ca fiind sufocantă, intensă, prea solicitantă sau dependentă.
- Menții discuțiile la un nivel superficial, pentru a evita comunicarea profundă, planurile de viitor și intimitatea emoțională. Pentru că nu discutați deschis despre ce însemnați unul pentru celălalt, partenerul tău rămâne ținut la distanță.
Vindecarea începe în momentul în care alegi să înfrânezi aceste instincte vechi. Poți alege să te deschizi despre temerile, nesiguranțele și nevoile tale, și să îți extinzi „fereastra de toleranță” față de atașament, pentru a putea fi prezent în timp ce conexiunea se dezvoltă. În timp, nu vei mai simți nevoia să te retragi emoțional, pentru că vei putea simți siguranță în apropiere, îți vei putea exprima limitele și acestea vor fi respectate, și îți vei putea împărtăși nevoile, știind că pot fi îndeplinite.
De ce persoane sunt atrași cei cu stilul de atașament evitant?
Persoanele cu stil de atașament evitant sunt, de obicei, atrase de persoanele cu stil de atașament anxios. Aceste stiluri tind să joace jocuri unul cu celălalt în loc să se raporteze autentic în relații. La prima vedere, această atracție provine din calitățile complementare pe care fiecare persoană le posedă:
- Persoana cu atașament evitant este atrasă de vulnerabilitatea, profunzimea și disponibilitatea persoanei anxioase, care o conectează cu sentimentele imediate și urgente de conexiune pe care de obicei nu își permite să le simtă.
- Persoana anxioasă este atrasă de independența și autosuficiența persoanei cu atașament evitant, ceea ce se aliniază cu dorința lor personală de autonomie.
Deși această dinamică poate oferi o oportunitate de creștere, poate fi dificil pentru două atașamente nesigure să mențină o relație sănătoasă. Pot exista și excepții în cazul în care auto-reflecția și comunicarea lor sunt excepțional de puternice.
Cum vindeci stilul de atașament evitant?
- Concentrează-te pe tine emoțional. Poți începe prin a practica meditație, tehnici de respirație sau scrierea unui jurnal. Acest lucru poate include și solicitarea ajutorului unui terapeut și cultivarea unei rutine de autoîngrijire care să îți permită să te conectezi cu peisajul tău interior.
- Practică auto-compasiunea. După ce ai identificat cum se manifestă comportamentele tale evitante, acordă-ți îngăduință, grijă și înțelegere atunci când vechile povești ies la suprafață. Este nevoie de timp pentru a schimba comportamentele adânc înrădăcinate. Acceptă că este în regulă să ai sentimentele tale în timp ce înveți să urmezi un răspuns diferit, securizant. Vorbește cu tine însuți așa cum îți dorești ca un partener să vorbească cu tine. Folosește un limbaj necondiționat, iubitor și plin de compasiune. Sărbătorește progresul!
- Exprima-ți gândurile și sentimentele interioare. Adesea există o dorință de a îngropa emoțiile și de a le procesa singur(ă). Este important să practici procesarea emoțiilor tale și apoi să îți împărtășești gândurile cu partenerul tău atunci când ești pregătit(ă). Este vital să îți faci partenerul să înțeleagă că aceasta nu este o respingere, ci că ai nevoie de timp pentru a accesa vulnerabilitatea ta. Verifică și păstrează comunicarea continuă pe măsură ce intimitatea se dezvoltă treptat.
- Acceptă-ți dorința de singurătate. Tiparele tale evitante, cum ar fi independența și auto-direcția, pot fi părți frumoase ale personalității tale — atunci când sunt echilibrate. Pentru a respecta nevoia ta de independență, vorbește proactiv cu partenerul tău despre cum arată aceasta. Poate că îți place să pleci în vacanțe pe cont propriu sau să îți dedici diminețile rutinei tale. Acceptă aceste impulsuri fără a le construi o poveste.
- Angajează-te în relații. În trecut, poate ai crezut că angajarea față de un partener îți invadează libertatea. Nu trebuie să se mai întâmple. Cu o comunicare clară, poți lucra cu partenerul tău pentru a crea o relație centrată pe inimă, în care dorința ta de spațiu și siguranță sunt acceptate. Mergând spre această adevăr, te vei simți mai confortabil să rămâi și să lupți pentru o relație, în loc să cauți o cale de ieșire.