Un nou studiu a descoperit o conexiune între două regiuni din creier cu implicații în reglarea comportamentului de hrănire. Cele două regiuni implică simțul mirosului și motivația comportamentală, potrivit Eurekalert.
Dar ce se întâmplă mai exact?
Cu cât conexiunea dintre cele două este mai slabă, cu atât indicele de masă corporală (IMC) este mai mare. Studiul a fost efectuat de oamenii de știință de la Northwestern Medicine. Ei au descoperit legătura dintre tuberculul olfactiv, care face parte din sistemul de recompensă al creierului, și o regiune a creierului mijlociu, numiră
Cercetătorii au descoperit această legătură între tuberculul olfactiv, o regiune corticală olfactivă, care face parte din sistemul de recompensă al creierului, și o regiune a creierului mijlociu numită periaqueductal gray (PAG). Aceasta din urmă e implicată în comportamentul motivat ca răspuns la sentimente negative precum durerea, amenințarea și suprimarea alimentației.
Un circuit din creier e legat de indicele de masă corporală
În trecut, cercetări similare au demonstrat că mirosul alimentelor este mai apetisant atunci când îți e foame. Acesta scade pe măsură ce mănânci respectivul produs și te saturi. În general, mirosurile joacă un rol important în ghidarea comportamentelor motivate, cum ar fi mâncatul.
„Dorința de a mânca este legată de cât de atrăgător este mirosul alimentelor Mâncarea miroase mai bine când ți-e foame decât când ești sătul”, a spus autorul corespunzător Guangyu Zhou, profesor asistent de neurologie la Universitatea Northwestern Feinberg School of Medicine.
„Dar dacă circuitele creierului care ajută la ghidarea acestui comportament sunt perturbate, aceste semnale pot deveni confuze. Asta face ca mâncarea să fie recompensatoare chiar și atunci când ești sătul. Dacă se întâmplă acest lucru, IMC-ul unei persoane ar putea crește. Și asta am găsit. Când legătura structurală dintre aceste două regiuni ale creierului este mai slabă, IMC-ul unei persoane este mai mare, în medie”, a eplxicat Zhou.
Cercetătorii spun că rețelele cerebrale sănătoase care conectează zonele de recompensă cu zonele de comportament ar putea regla comportamentul alimentar. Acestea îi pot transmite mesaje individului în care să îi spună că mâncatul nu mai e plăcut când e sătul. De fapt, se simte chiar rău când este în exces. Acesta funcționează întocmai precum un comutator în creier, care oprește dorința de a mânca.
Unele circuite pot să nu funcționeze în parametrii optimi
Oamenii cu circuite slabe sau întrerupte care conectează aceste zone pot să nu primească aceste semnale de oprire. Ei pot continua să mănânce chiar și atunci când nu le este foame, spun oamenii de știință.
„Înțelegerea modului în care funcționează aceste procese de bază în creier este o condiție prealabilă importantă pentru munca viitoare care poate duce la tratamente pentru supraalimentare”, a spus autorul principal Christina Zelano, profesor asociat de neurologie la Feinberg.