Oamenii antagonici au convingerea că ei sunt mai buni decât toți ceilalți. Acest lucru îi face nu doar dificil de tratat, ci și insuportabili, potrivit Psichology Today.
Probabil că cu toții avem un prieten sau o cunoștință care manifestă un aer de măreție. Acești oameni își expun mărinimia uneori doar prin limbajul corpului.
Mărinimia și neprihănirea de sine
Potrivit William Hart și colegii de la Universitatea din Alabama, unul dintre principalii vinovați în această autoevaluare umflată este trăsătura de personalitate a antagonicului. Aceasta reprezintă un amestec de narcisism grandios, psihopatie, machiavelianism (cinism și oportunitate) și sadism.
Dar de ce acești oameni nu reușesc să-și recunoască propriile neajunsuri morale? Ei bine, se pare că ei se simt „mai bine decât un om obişnuit”, potrivit cercetătorilor. Acest lucru le creează falsa impresie că, dacă toată lumea crede că ei sunt mai fericiți decât media, de exemplu, media devine o simplă statistică. Antagoniștii au impresia că au un caracter moral mai bun decât al tuturor
Pentru oamenii obișnuiți, această tendință (numită efect mai bun decât media [BTAE]) nu este o problemă. În orice caz, poate ajuta oamenii să-și mențină stima de sine într-o lume destul de amenințătoare. Pentru cei foarte antagonişti, BTAE îi face să creadă că al lor caracter moral este mai bun decât al tuturor.
Antagonisul nu are capacitatea de a-și vedea propriile eșecuri. Pe cale de consecință, nu are motivație să renunțe la nivelul moral nemeritat. În urma unui studiu, cercetătorii au ajuns la concluzia că „oamenii antagoniști probabil consideră antagonismul ca pe o trăsătură negativă și, într-o oarecare măsură, își pot dori să devină mai puțin antagonişti pentru a-și întări puterea caracterului”.