Agnosticii sunt oameni care consideră că nu putem să știm cu certitudine dacă există sau nu Dumnezeu. Ei spun că existența divinității nu poate fi dovedită în mod clar și obiectiv. Un studiu recent publicat în Self&Identity arată însă că agnosticismul este mai mult decât o simplă ezitare între credință și necredință. Spre deosebire de creștini și atei, agnosticii au un profil psihologic distinct, caracterizat printr-o indecizie mai mare. Ei au de asemenea un nevrotism mai pronunțat și o tendință mai puternică de a căuta alternative în viață, potrivit Psy Post.
Pe măsură ce societățile devin tot mai secualarizate, înțelegerea fundamentelor psihologice ale necredinței devine tot mai importantă. Cercetările anterioare s-au concentrat în principal pe credința religioasă și pe variațiile acesteia, dar dovezile emergente sugerează că necredința se manifestă și în profile psihologice diferite. Ateii și agnosticii, care constituie împreună o proporție semnificativă a celor care nu cred în divinitate, au fost adesea tratați ca un grup omogen. Totuși, studiile anterioare au indicat că agnosticii diferă de atei printr-o deschidere mai mare, o ambivalență mai accentuată și o tendință mai mare de a fi prosociali. Aceste diferențe ridică o întrebare mai profundă: sunt agnosticii doar atei mai indeciși sau reprezintă o formă unică de necredință? Acum, cercetătorii Karim Moise și Vassilis Saroglou au investigat dacă agnosticismul este caracterizat prin trăsături psihologice specifice.
Agnosticii sunt mai indeciși, nevrotici și predispuși să maximizeze alegerile, spre deosebire de creștini
Cercetarea a fost efectuată pe 334 de adulți cu vârste între 19 și 82 de ani din Marea Britanie. 102 au fost identificați ca fiind creștini, 105 agnostici și 126 atei. Eșantionul a fost echilibrat din punct de vedere al genului.
Participanții au primit întrebări referitoare la religiozitate, spiritualitate, puterea convingerilor și educația religioasă.
Rezultatele au revelat un portret psihologic convingător al agnosticilor. Aceștia au obținut scoruri semnificativ mai mari la nevrotism și indecizie decât creștinii și ateii. Agnosticii au manifestat o tendință mai mare de a căuta alternative în viață. Ei mențin o orientare mai largă spre a lăsa opțiunile deschise decât a fi pur și simplu atei indeciși. Cea mai robustă caracteristică a agnosticilor a fost indecizia.
Când agnosticii au fost comparați cu cei cu viziuni clare asupra lumii (ateii și creștinii), indecizia a ieșit din nou în evidență ca un predictor unic. Aceasta sugerează că agnosticismul ar putea fi determinat nu doar de deschiderea spirituală, ci și de un stil cognitiv și emoțional care rezistă la concluzii definitive.
Descoperiri interesante despre agnostici
Studiul a mai relevat diferențe interesante în auto-percepție. În timp ce creștinii tind să se evalueze mai pozitiv în privința trăsăturilor prosociale, iar ateii în ceea ce privește trăsăturile legate de inteligență (ambele fiind aliniate cu valorile fiecărui grup), agnosticii au arătat o evaluare mai echilibrată a lor înșiși și a altora. Cei care se identificau puternic ca agnostici au evaluat atât pe ei înșiși, cât și pe alții pozitiv în privința trăsăturilor asociate cu a fi „o persoană bună”. Ei nu au manifestat „efectul mai bun decât media” observat în celelalte grupuri. Acest tipar ar putea reflecta o formă de umilință sau o reticență de a afirma superioritatea. Prin urmare, o caracteristică distinctă a viziunii agnostice asupra lumii.
O altă descoperire interesantă a fost că puterea identității convingerii agnostice nu a fost corelată semnificativ cu niciuna dintre trăsăturile psihologice. De exemplu, pentru creștini au apărut corelații cu nevrotismul scăzut. Ateii, la rândul lor, au fost legați de o indeicizie scăzută. Asta întărește ideea că agnosticismul are mai degrabă ca o poziție fluidă și exploratorie față de întrebările existențiale.